Declarația Unică în 2025 - completare și modificări | Pauza de masă și repausul zilnic - aspecte particulare | Provocări privind declarațiile electronice către ANAF
Ce NU se mai declară pe ESTIMAT în Declarația Unică | Salariații NU pot reduce programul de lucru cu durata pauzei de masă | Digitalizarea NU înseamnă doar înlocuirea hârtiei cu PDF-uri inteligente
Depunerea Declarației Unice în 2025
Declarația Unică este un formular fiscal introdus în România în anul 2018, prin Ordonanța de Urgență nr. 18/2018, cu scopul de a simplifica procedura de declarare a veniturilor și a obligațiilor fiscale pentru persoanele fizice. Ea a înlocuit mai multe formulare anterioare, printre care Formularul 200 (pentru veniturile realizate) și Formularul 220 (pentru veniturile estimate), unificând într-un singur document procesul de raportare și plată a impozitului pe venit, a contribuției la sănătate (CASS) și la pensie (CAS).
Declarația se depune anual, de regulă până la data de 25 mai, și este obligatorie pentru persoanele fizice care obțin venituri din activități independente, chirii, dividende, drepturi de autor, investiții sau alte surse din afara salariului. Se poate completa și depune online, prin Spațiul Privat Virtual (SPV), sau în format tipărit la ANAF.
Declaraţia care se depune de persoanele fizice care:
obţin venituri pentru care impozitul nu a fost reţinut la sursă;
obţin pierderi ce se reportează;
datorează contribuţii sociale obligatorii pentru veniturile obţinute, chiar dacă acele venituri au fost impozitate la sursă.
Cine depune Declarația Unică?
persoanele fizice care încep în cursul anului fiscal să desfășoare activități independente, altele decât cele din contracte sportive încheiate potrivit Legii nr.69/2000, cu modificările și completările ulterioare, precum și cele care au înregistrat pierdere fiscală în anul fiscal anterior sau un venit net anual egal cu zero;
persoanele fizice care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală, din asociere cu o persoană juridică, contribuabil potrivit Titlului II sau Titlului III din Codul fiscal, din cedarea folosinţei bunurilor, din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, din investiţii și/sau din alte surse, prevăzute la art.155 alin.(1) lit.c) - h) din Codul fiscal;
persoanele fizice care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la art. 155 din Codul fiscal şi nu se încadrează în categoriile de persoane exceptate de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate prevăzute la art. 154 alin. (1) din Codul fiscal;
persoanele fizice care realizează venituri de natura celor prevăzute la art. 155 din Codul fiscal, pentru care nu se datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate.
Declaraţia se depune de:
Contribuabil (persoana fizică care datorează impozit sau contribuţii sociale)
Sau
Împuternicitul/curatorul fiscal al contribuabilului, desemnat potrivit dispoziţiilor Codului de procedură fiscală.
Atenție! Persoana fizică are obligația de a înscrie corect, complet şi cu bună-credinţă informaţiile prevăzute de Formular, corespunzătoare situaţiei fiscale a contribuabilului.
Care este termenul de depunere al Declarației Unice?
A. 26 mai 2025 (pentru anul 2025) inclusiv, în vederea declarării venitului realizat şi stabilirii/ definitivării impozitului anual pe venit şi a contribuţiilor sociale.
Atenție! Acesta este şi termen de plată pentru obligaţiile anului 2024.
B. Oricând în cursul anului 2025, în vederea declarării CASS de către persoanele fizice care optează pentru plata contribuţiei.
Cum se depune Declarația Unică?
Declarația Unică se depune:
1. Prin mijloace electronice de transmitere la distanţă:
a) prin intermediul serviciului "Spaţiul privat virtual" (SPV), accesând căsuţa „Depunere Declaraţie unică şi alte formulare SPV-PF” din partea dreaptă sus a paginii principale a site-ului www.anaf.ro şi folosind numele de utilizator şi parola contului SPV.
b) pe site-ul e-guvernare.ro - https://decl.anaf.mfinante.gov.ro/ dacă PF deţine o semnătură electronică calificată.
2. În format hârtie, direct la registratura organului fiscal de domiciliu sau prin poştă, cu confirmare de primire. Declaraţia unică se poate depune şi la Primăria de domiciliu, pentru localităţile unde nu există un sediu ANAF
Atenție! Erorile şi atenţionările sunt generate de nerespectarea unor corelaţii. Nu veţi fi atenţionaţi cu privire la faptul că nu aţi declarat anumite venituri/faptul că la nivelul veniturilor declarate aţi datora şi contribuţii sociale etc.
Contribuabilii care nu deţin un calculator personal sau nu dispun de o conexiune la Internet, pot utiliza calculatoarele destinate auto-servirii din cadrul unităţilor fiscale, cu ajutorul cărora pot efectua următoarele operaţiuni:
înregistrarea în cadrul serviciului Spaţiul Privat Virtual;
completarea Declaraţiei Unice;
depunerea Declaraţiei Unice.
Categorii de venituri realizate în anul 2024 pentru care se depune Declarația Unică
venituri din activităţi independente, pentru care venitul net se stabileşte în sistem real, pe baza datelor din contabilitate;
venituri din activităţi independente realizate din România, impuse pe bază de norme de venit în cazul contribuabililor care au început activitatea în luna decembrie a anului 2024;
venituri din drepturi de proprietate intelectuală, cu excepţia contribuabililor pentru care impozitul se reţine la sursă;
venituri din cedarea folosinţei bunurilor din patrimoniul personal (altele decât veniturile din arendă, din închirierea în scop turistic a camerelor situate în locuințe proprietate personală sau din cedarea folosinţei bunurilor din patrimonial personal plătite de persoane juridice sau alte entităţi care au obligaţia de a conduce evidenţă contabilă pentru care impunerea este finală) obţinute în calitate de proprietari, uzufructuari sau alţi deţinători legali, pe bază de contract de închiriere, pentru care chiria reprezintă echivalentul în lei al unei valute;
venituri din cedarea folosinței bunurilor (altele decât veniturile din arendă, din închirierea în scop turistic a camerelor situate în locuințe proprietate personală sau din cedarea folosinţei bunurilor din patrimoniul personal plătite de persoane juridice sau alte entităţi care au obligaţia de a conduce evidenţă contabilă pentru care impunerea este finală) obţinute de proprietari, uzufructuari sau alţi deţinători legali, pe bază de contract de închiriere, care au început activitatea în luna decembrie 2024;
venituri din cedarea folosinţei bunurilor realizate de personae fizice (altele decât cele din arendarea bunurilor agricole şi din închirierea în scop turistic a camerelor situate în locuinţe proprietate personală) plătite de persoane juridice sau alte entităţi care au obligaţia de a conduce evidenţă contabilă în cazul în care venitul brut este plătit exclusiv în natură, precum și în cazul sumelor reprezentând garanție utilizată pentru plata chiriei stabilită prin contract;
venituri realizate de persoanele fizice din cedarea folosinței bunurilor (altele decât cele din arendarea bunurilor agricole şi din închirierea în scop turistic a camerelor situate în locuinţe proprietate personală) plătite de persoane juridice sau alte entităţi care au obligaţia de a conduce evidenţă contabilă, încasate în avans, până la data de 31 decembrie 2023 inclusiv și sunt aferente unei perioade contractuale ulterioare datei de 1 ianuarie 2024, pentru care proprietarii, uzufructuarii sau alți deţinători legali au obligația stabilirii impozitului pe venit prin completarea declarației;
Atenție! În această situație, venitul brut reprezintă totalitatea sumelor în bani şi/sau echivalentul în lei al veniturilor în natură stabilite potrivit contractului încheiat între părţi, primite în avans, pentru fiecare an fiscal corespunzător perioadei contractuale.
venituri din cedarea folosinței bunurilor realizate de persoanele fizice din închirierea în scop turistic a unui număr de camere situate în locuinţe proprietate personală, cuprins între una şi 5 camere inclusiv, impuse pe baza normelor de venit;
venituri din cedarea folosinţei bunurilor realizate de persoane fizice din închirierea în scop turistic a unui număr de peste 5 camere, situate în locuințe proprietate personală, indiferent de numărul de locuințe în care sunt situate acestea, pentru care, în anul de raportare, venitul net a fost determinat în sistem real, pe baza datelor din contabilitate, potrivit legii;
venituri din activităţi agricole pentru care venitul net se stabileşte în sistem real, pe baza datelor din contabilitate;
venituri din piscicultură şi/sau silvicultură;
câștiguri/pierderi din transferul titlurilor de valoare şi orice alte operaţiuni cu instrumente financiare, inclusiv instrumente financiare derivate, precum şi din transferul aurului de investiţii, pentru care contribuabilii au obligaţia depunerii declaraţiei;
venituri din alte surse, pentru care contribuabilii au obligaţia depunerii declaraţiei;
venituri din activităţi independente, obţinute din România, în cazul persoanelor rezidente într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European şi care au optat pentru regularizarea impozitului în condiţiile prevăzute de Codul Fiscal;
venituri realizate de persoanele nerezidente, scutite de impozit în România, potrivit convenţiilor de evitare a dublei impuneri şi legislaţiei Uniunii Europene;
venituri din străinătate realizate în anul 2024, de către persoanele fizice rezidente române cu domiciliul în România şi de către persoanele fizice care îndeplinesc condiţiile menţionate la art. 59 alin. (2) şi (21) din Codul fiscal, supuse impozitării în România;
venituri realizate în România în calitate de artişti de spectacol sau ca sportivi, din activităţile artistice şi sportive, în cazul persoanelor rezidente într-un stat membru al Uniunii Europene sau într-un stat cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri şi care au optat pentru regularizarea impozitului, în condiţiile prevăzute de Codul Fiscal;
venituri realizate de persoanele fizice nerezidente, ca urmare a activităţii desfăşurate în România în calitate de artişti de spectacol sau sportivi, din activităţi artistice şi sportive, dacă plătitorul de venit se află într-un stat străin, potrivit art. 223 alin. (4) din Codul fiscal, indiferent dacă acestea sunt plătite direct artistului sau sportivului ori unei terţe părţi care acţionează în numele acelui artist sau sportiv.
Atenție! Persoanele fizice cu handicap grav sau accentuat care realizează venituri din activități independente, din drepturi de proprietate intelectuală, din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, scutite de la plata impozitului pe venit, au obligaţia declarării veniturilor şi depunerii declaraţiei.
Structura Declarației Unice după modificările legislative 2025
Atenție! Începând cu anul 2025, structura Declaraţiei a suferit modificări, Capitolul II fiind redus la exercitarea de către persoanele fizice a opţiunii de a depune declaraţia şi a plăti CASS pentru obţinerea calităţii de asigurat. Dispare obligaţia estimării veniturilor, impozitului şi contribuţiile sociale datorate.
Pentru anul 2024-2025 structura declarației unice este:
Capitolul I – Date privind impozitul pe veniturile realizate şi contribuţiile sociale datorate pentru anul 2024. Cuprinde toate categoriile de venituri, cu excepţia:
- veniturilor impozitate la sursă pentru care impozitul este final; și (situaţie tranzitorie pentru DU din acest an)
- veniturilor care s-au declarat exclusiv în capitolul II (Declaraţia unică estimativă) conform legislaţiei anului 2024 (veniturile din activităţi independente şi din activităţi agricole impuse pe baza normelor de venit, veniturile în lei din cedarea folosinţei bunurilor impuse pe baza cotelor forfetare de cheltuieli).
Capitolul II - Date privind contribuţia de asigurări sociale de sănătate (CASS) datorată de către persoanele fizice care optează pentru plata contribuţiei pentru anul 2025.
Atenție! Nu se mai declară pe ESTIMAT nici IMPOZITUL, nici CAS-ul, nici CASS-ul.
În 2026 ANAF va transmite contribuabililor DECLARAȚIA UNICĂ precompletată cu datele privind IMPOZITUL, CAS și CASS aferente anului 2025, conform informaţiilor disponibile în bazele de date.
Cum corectăm Declarația Unică?
Declaraţia poate fi corectată de contribuabili din propria iniţiativă, ori de câte ori informaţiile actuale nu corespund celor din declaraţia depusă anterior, prin depunerea unei declaraţii rectificative în condiţiile prevăzute de Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.
Declaraţia rectificativă se întocmeşte pe acelaşi formular, bifându-se cu X căsuţa/căsuţele "Declaraţie rectificativă privind Capitolul I" şi/sau "Declaraţie rectificativă privind Capitolul II", completându-se, după caz, capitolul I "Date privind impozitul pe veniturile realizate şi contribuţiile sociale datorate pentru anul 2024" şi/sau capitolul II "Date privind contribuția de asigurări sociale de sănătate datorată de către persoanele fizice care optează pentru plata contribuției pentru anul 2025".
Declaraţia rectificativă se utilizează pentru:
corectarea impozitului pe venit, precum şi a contribuţiilor sociale datorate de persoanele fizice;
modificarea datelor de identificare a persoanei fizice;
modificarea unor date referitoare la categoria/sursa veniturilor sau a nivelului acestora, potrivit legii;
modificarea unor date referitoare la contribuţia de asigurări sociale şi contribuţia de asigurări sociale de sănătate;
situația în care se rectifică încadrarea de la lit.A - F de la capitolul II;
corectarea altor informaţii prevăzute de formular.
La rectificarea declaraţiei se vor avea în vedere următoarele:
declaraţia iniţială este declaraţia care nu are nicio bifă de rectificativă selectată;
este permisă depunerea unei singure declaraţii iniţiale;
declaraţia rectificativă este declaraţia cu cel puţin o bifă de rectificativă selectată (la capitolul I sau capitolul II sau la ambele capitole);
o declaraţie rectificativă care rectifică ambele capitole (capitolul I şi capitolul II) trebuie să aibă ambele bife de rectificare selectate.
Obligații legale privind pauza de masă și repausul zilnic
Potrivit dicționarului explicativ al limbii române, termenul pauză semnifică “Suspendare, oprire temporară a unei acțiuni, a unei mișcări, a unei activități; interval de timp cât durează această întrerupere; repaus”. Prin urmare, termenul pauză este sinonim cu cel de repaus.
Pauza de masă este reglementată de Codul Muncii la art. 134 și este obligatorie pentru o durată a muncii mai mare de 6 ore în cazul adulților și de cel puțin 30 min în cazul tinerilor în vârstă de până la 18 ani dacă depășesc 4 ore și jumătate de activitate. Potrivit aceluiași articol, condițiile de acordare a pauzei de masă și a altor tipuri de pauze se stabilesc în contractul colectiv de muncă aplicabil (norme ce pot fi negociate de părțile sociale) sau în regulamentul intern (act unilateral al angajatorului).
Atenție! De regulă, durata pauzei de masă nu este inclusă în programul de lucru, însă se poate include doar cu precizarea expresă în contractul colectiv de muncă sau în regulamentul intern și are o durată de 15 - 30 minute.
În funcție de specificul fiecărei activități, angajatorul are obligația de a face o analiză și de a evalua condițiile de securitate și sănătate oferite salariaților, stabilind durata pauzei de masă și necesitatea acordării altor pauze.
Durata pauzei de masă poate fi deci de 15 minute, 30 minute sau 60 minute și se poate acorda în funcție de programul de lucru al salariaților și de specificul activității (se acordă pentru toți salariații în același timp sau în funcție de grafic).
Dacă programul de lucru este unul fix: de la 8.30 la 17.30, pauza de masă de 60 minute se poate stabili într-un anumit interval orar, spre exemplu între orele 12.00-14.00. În cazul în care angajatorul asigură un spațiu unde se poate servi masa, pentru a evita aglomerarea, poate stabili pe baza unui grafic intervalele orare. Dacă programul de lucru este inegal sau individualizat angajatorul poate stabili prin actele normative o regulă prin care salariații după 4 ore de activitate să beneficieze de 60 minute pauză de masă fără a fi nevoie să impună un interval fix de acordare a pauzei. Aceleași reglementări pot fi adoptate și de către salariații cu contract de muncă la domiciliu, telesalariații sau salariații mobili.
Programul de 12 ore de lucru cu 24 ore repaus zilnic (12/24) are un caracter special întrucât pauza de masă este inclusă în durata timpului de muncă și platită. Angajatorii pot fi induși în eroare de faptul că salariații desfășoară activitate doar 11 ore și au o pauză de 60 minute și pot încălca prevederile articolului 115 alin. (2) din Codul Muncii, neacordând dreptul la perioada de repaus de 24 ore.
Atenție! De menționat este și faptul că salariații pot beneficia de pauză de masă doar în timpul programului de muncă, nu pot renunța la acest drept reducând programul de lucru cu durata pauzei de masă.
Legiuitorul a decis astfel pentru a proteja securitatea și sănătatea salariatului la locul de muncă, pauza de masă având ca scop recuperarea energiei fizice și intelectuale, reducerea oboselii și îmbunătățirea eficienței angajaților.
Referitor la acordarea altor pauze în timpul programului, angajatorul este în măsură să stabilescă în funcție de specificul activității care sunt acele pauze, când se acordă și în ce condiții. Toate acestea se vor stipula în contractul colectiv aplicabil sau în regulamentul intern.
Spre exemplu, pentru a reduce stresul zilnic de la locul de muncă, angajatorul poate acorda pentru salariații fumători pauze de țigară de 10-20 minute/ zi sau pentru salariații nefumători pauze de relaxare: citit, jocuri video, tenis de masă, vorbit la telefon în interes personal, ș.a.m.d.
În cazul în care specificul activității necesită muncă în fața ecranelor de vizualizare, conform Hotărârii de Guvern nr 1028/2006, art. 5 și 6, angajatorii sunt obligați să ia măsurile necesare pentru a remedia riscurile la care sunt expuși salariații (probleme de vedere, probleme fizice și solicitare mentală): trebuie să planifice activitățile angajatilor astfel încât folosirea ecranelor de vizualizare să fie întreruptă periodic prin pauze sau schimbări de activitate, care să reducă suprasolicitarea în fața ecranului de vizualizare. De regulă, pauzele sunt de 5-10 minute la 1 oră de activitate.
O altă pauză plătită este cea reglementată de OUG nr 96/2003 privind protecția maternității la locul de muncă. Articolul 17 prevede obligația angajatorului de a acorda salariatelor care alăptează, în cursul programului de lucru, două pauze de câte o oră fiecare, până la împlinirea vârstei de un an a copilului.
Atenție! De precizat este faptul că, spre deosebire de pauza de masă, aceste pauze pot fi înlocuite cu reducerea duratei normale a timpului de muncă cu două ore zilnic, la cererea mamei.
O altă modalitate de reducere a programului de lucru este acordarea de pauze pentru refacerea capacității de termoreglare sau acordare de repaus în locuri umbrite este reglementată în OUG 99/2000 privind măsurile ce pot fi aplicate în perioadele cu temperaturi extreme pentru protecţia persoanelor încadrate în muncă.
Conform specificului activității, angajatorii au obligația de a stabili măsurile de protecție impuse de prevederile legale prin acordarea acestor pauze. Conform art. 7 din OUG timpul nelucrat se poate recupera în următoarele 6 luni cu menținerea drepturilor salariale sau se pot acorda drepturile bănești proporțional cu timpul efectiv lucrat.
Atenție! Repausul zilnic este un drept al salariatului și este reglementat de art. 39 alin. 1 lit. b) și art. 135 din Codul Muncii. Conform art. 38 “Orice trazacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.”
Prin urmare, angajatorul, deși are dreptul să-și organizeze funcționarea societății, trebuie să respecte dreptul salariaților la repausul zilnic ce nu poate fi mai mic de 12 ore consecutive. Astfel, la un program normal de lucru de 8 ore/zi, în intervalul 09.00-18.00 cu o oră pauză de masă, vom avea un repaus zilnic de 15 ore.
În cazul în care organizarea programului de lucru se realizează în schimburi, angajatorul poate acorda, prin excepție, un repaus de 8 ore între schimburi, doar în situația în care se schimbă turele astfel: Tura I lucrează în intervalul 06.00 – 14.00, Tura a II-a în intervalul 14.00-22.00, Tura a III-a în intervalul 22.00-06.00.
În cazul în care, din diverse motive de reorganizare, se face schimb de ture, Tura I poate înlocui Tura a III-a, Tura a II-a poate înlocui Tura I și Tura a III-a poate înlocui următoarea Tură a II-a.
Astfel se respectă repausul de minim 8 ore între schimburi prevăzut la art. 135 alin (2).
Pentru programul de lucru de 12 ore pe zi legea ne obligă să acordăm un repaus de 24 ore după conform art. 115 alin (2).
Trecerea de la aplicația clasică Revisal la platforma REGES Online reprezintă un pas important în digitalizarea relațiilor de muncă din România. Vă invităm la o discuție aplicată despre provocările noii platforme, termenul de tranziție, sancțiunile aplicabile, noutățile aduse de H 295/2025 privind modificarea înregistrării concediilor medicale, actualizarea informațiilor din CIM și accesul angajaților la datele din REGES.
Declarațiile electronice. Exemple practice, avantaje și provocări
Declarațiile electronice se află în centrul transformării generate de digitalizarea administrației fiscale din România, care a redefinit profund modul în care contribuabilii își îndeplinesc obligațiile fiscale. Trecerea de la declarații completate manual și depuse la ghișeu, la formulare complet digitalizate, transmise în format electronic, reflectă nu doar o evoluție tehnologică, ci și o schimbare de paradigmă în raportul dintre stat și contribuabil.
Atenție! Declarațiile electronice nu mai sunt doar o opțiune convenabilă, ci o obligație standardizată, parte dintr-un sistem fiscal modern, predictibil și eficient.
Declarațiile electronice sunt documente fiscale completate, semnate digital și transmise online prin intermediul platformei Spațiul Privat Virtual (SPV) sau prin sistemele specializate ale ANAF. Ele includ, printre altele:
declarațiile de venit (D200, D112 etc.);
declarațiile de TVA (D300, D394);
declarațiile unice pentru persoanele fizice;
declarațiile informative (D394, D390, D207 etc.).
Atenție! Aceste declarații reprezintă principalul instrument prin care contribuabilii comunică date fiscale către autoritățile statului.
Avantajele declarațiilor electronice pentru contribuabili:
contribuabilii pot depune declarațiile electronice de oriunde și oricând, fără să meargă fizic la sediul ANAF. Timpul petrecut la cozi sau pentru completarea formularelor fizice a fost eliminat;
sistemul oferă confirmare de primire electronică, cu marcaj temporal. Astfel, contribuabilul are dovada exactă a depunerii, iar documentele pot fi arhivate electronic;
declarațiile electronice vin cu validări automate: sistemul avertizează contribuabilul dacă lipsește un câmp esențial sau dacă există o inconsecvență de calcul, reducând astfel erorile umane;
contribuabilii pot consulta oricând istoricul declarațiilor depuse, plățile efectuate și eventualele obligații restante. Relația cu ANAF devine mai predictibilă și mai puțin tensionată.
Exemplu privind declarațiile electronice
Un PFA în domeniul designului grafic, până acum doi ani, își depunea Declarația Unică fizic, la ghișeul ANAF, în fiecare primăvară. Acest proces implica:
tipărirea formularului și completarea manuală;
deplasarea la sediul ANAF, unde pierdea cel puțin 1–2 ore;
riscul de a greși un câmp sau un calcul, lucru care o obliga să revină cu o corecție.
În 2024, PFA-ul decide să depună declarația electronic, folosind Spațiul Privat Virtual (SPV):
accesează portalul ANAF și completează declarația în format PDF inteligent, care o avertizează dacă omite un câmp obligatoriu (ex: CNP, suma datorată, cod fiscal);
după ce semnează electronic formularul, îl transmite direct din SPV și primește confirmare automată de depunere, cu data și ora exactă, stocată în contul ei;
nu mai trebuie să tipărească nimic. Declarația rămâne arhivată electronic, iar ea o poate descărca oricând;
în secțiunea „Istoric depuneri”, poate consulta toate declarațiile anterioare, eventualele restanțe și plățile efectuate;
dacă apar modificări în venituri, poate depune o declarație rectificativă la fel de ușor, tot online.
Așadar, PFA-ul economisește timp și costuri de deplasare, este sigură că a depus declarația în termen, având dovada electronică, nu mai riscă erori simple, pentru că aplicația o atenționează înainte de trimitere și are o imagine clară a obligațiilor sale fiscale, fără să fie nevoită să sune sau să meargă la ANAF.
Declarațiile electronice – ce impact au asupra contribuabililor
Atenție! Digitalizarea nu înseamnă doar înlocuirea hârtiei cu formularul PDF inteligent. Ea presupune o automatizare tot mai avansată a procesului de raportare.
În viitorul apropiat:
declarațiile fiscale vor fi precompletate pe baza datelor colectate prin e-Factura, SAF-T, e-Transport și casele de marcat;
contribuabilul nu va mai „declara”, ci va confirma sau corecta informațiile deja deținute de ANAF;
erorile sau neconcordanțele vor fi detectate automat de algoritmi AI, iar sistemul va emite alerte în SPV;
timpul petrecut pentru întocmirea declarațiilor se va reduce drastic, însă răspunderea pentru verificarea corectitudinii va crește.
Totuși, digitalizarea poate veni cu provocări pentru contribuabili. Aceștia, în special cei din rândul persoanelor fizice sau al microîntreprinderilor, trebuie să fie pregătiți să folosească platformele digitale. Fără sprijin și instruire, există riscul de neconformare involuntară.
De asemenea, intervine dependența de infrastructura digitală. Orice deficiență tehnică - fie de la contribuabil (semnătura digitală, conexiunea la internet), fie de la sistemul ANAF - poate cauza întârzieri și, implicit, sancțiuni.
Într-un sistem complet digital, nedepunerea în termen a unei declarații sau o greșeală necorectată poate declanșa automat aplicarea unei amenzi, fără intervenție umană sau avertisment prealabil.
Declarațiile electronice sunt expresia concretă a modernizării relației contribuabil-stat. Ele aduc beneficii clare în termeni de eficiență, transparență și predictibilitate, dar presupun și adaptare, responsabilitate și o schimbare de mentalitate.
În contextul digitalizării accelerate a ANAF, declarațiile fiscale devin parte dintr-un ecosistem inteligent în care datele circulă automat, iar conformarea fiscală devine nu doar o obligație, ci un proces asistat digital, monitorizat și evaluat în timp real.
Pentru contribuabili, această transformare este o oportunitate de simplificare, dar și o invitație la rigurozitate și implicare activă într-un sistem fiscal care se apropie tot mai mult de standardele europene moderne.
Implementarea unui sistem de verificare automată a declarațiilor fiscale
În contextul digitalizării administrației fiscale din România, una dintre cele mai importante inițiative este implementarea unui sistem de verificare automată a declarațiilor fiscale. Acest sistem nu mai este o simplă funcționalitate tehnică, ci o componentă esențială a unei administrații fiscale moderne, care își propune să fie predictibilă, transparentă și eficientă, atât pentru contribuabili, cât și pentru stat.
În modelul tradițional, declarațiile fiscale erau procesate manual, iar erorile sau inconsecvențele erau identificate, cel mai adesea, după înregistrare, în timpul unei inspecții sau la solicitarea unui control tematic. Acest sistem era lent, costisitor și ineficient, iar multe greșeli treceau neobservate, afectând în mod direct corectitudinea colectării fiscale.
Odată cu digitalizarea masivă și introducerea sistemelor e-Factura, SAF-T, e-TVA sau SPV, ANAF are acces la volume mari de date în timp real, dar pentru a le valorifica eficient, este esențial să existe un mecanism automat de verificare care să identifice din timp eventualele erori sau abateri.
Un astfel de sistem presupune mai mult decât o simplă validare tehnică a câmpurilor completate într-un formular. El se bazează pe algoritmi inteligenți care analizează datele introduse în declarații și le corelează cu:
alte informații fiscale depuse anterior de același contribuabil (istoricul fiscal);
datele din tranzacții raportate prin e-Factura, e-Transport și SAF-T;
comportamentul fiscal obișnuit al contribuabililor din același domeniu de activitate.
Concret, sistemul poate detecta:
neconcordanțe între TVA-ul colectat și cel declarat;
omisiuni (de exemplu, venituri declarate anterior, dar absente în noile declarații);
anomalie în marjele de profit sau în cheltuieli raportate față de media sectorială;
depuneri incomplete (ex: lipsa anexelor justificative în format digital);
termene de depunere depășite, pentru care poate declanșa automat aplicarea sancțiunilor.
Exemplu privind declarațiile electronice
Firma X, specializată în vânzarea de echipamente IT, depune lunar Declarația 300 (TVA). În luna aprilie, firma declară un TVA colectat de 15.000 lei și TVA deductibil de 14.500 lei, rezultând o plată netă de 500 lei către bugetul de stat.
Ce detectează sistemul automat:
1. Verificare de conformitate: e-Factura vs. e-TVA:
Sistemul verifică în timp real datele din e-Factura: firma a emis facturi în valoare de 120.000 lei, toate cu TVA de 19%, ceea ce ar însemna TVA colectat de 22.800 lei.
Dar în D300, firma a declarat doar 15.000 lei colectat.
Alertă automată: „Diferență de 7.800 lei între TVA colectat din e-Factura și TVA declarat în D300.”
2. Verificare a veniturilor față de lunile anterioare:
În perioada ianuarie - martie, firma X a declarat venituri de peste 180.000 lei.
În aprilie, veniturile scad brusc la 45.000 lei, fără justificări (nu apare nicio corecție în SAF-T).
Alertă automată: „Scădere anormală a veniturilor față de media trimestrială”.
3. Marjă de profit vs. cheltuieli:
Cheltuielile declarate sunt de 95.000 lei, la venituri de 45.000 lei.
Sistemul semnalează o marjă negativă și compară cu media sectorului (unde marja uzuală e între 8%-15%).
Alertă automată: „Cheltuieli raportate excesiv comparativ cu media industriei IT”.
4. Lipsă de documente justificative:
În anexele SAF-T transmise, lipsesc detaliile privind stocurile și furnizorii pentru achiziții importante declarate în lună.
Alertă automată: „Lipsă anexe justificative pentru cheltuieli de peste 50.000 lei”.
5. Termen de depunere depășit:
D300 este depus cu 2 zile întârziere.
Sistemul aplică automat penalitatea, notifică contribuabilul în SPV și generează decizia de impunere.
Notificare: „Declarație D300 - depunere cu întârziere. Sancțiune aplicată: amendă 500 lei, conform art. 336 Cod procedură fiscală”.
Așadar, toate aceste semnale sunt generate automat, fără intervenția unui inspector uman. Firma primește în SPV:
o notificare de neconcordanțe;
o cerere de clarificare sau rectificare;
eventual, este inclusă în lista de monitorizare cu risc fiscal mediu.
Provocările implementării declarațiilor electronice
Contribuabilii sunt avertizați în timp real dacă declarația conține erori sau date suspecte, având astfel șansa de a le corecta înainte de a suporta consecințe. De asemenea, ei pot beneficia de declarații precompletate și de un proces mai simplu de conformare fiscală iar relația cu ANAF devine mai clară și mai predictibilă, fiind ghidați în procesul declarativ.
Acest sistem reduce drastic volumul de muncă manuală în cadrul ANAF și nevoia de verificări ulterioare consumatoare de timp. Se pot aloca mai eficient resursele umane, direcționându-le spre cazurile cu risc real și crește nivelul de colectare a veniturilor prin prevenirea erorilor înainte de înregistrare. De asemenea, se obțin date curente și curate, esențiale pentru analize, bugetare și politici fiscale coerente.
Implementarea sistemului de verificare automată presupune dezvoltarea și interconectarea mai multor componente:
motor de reguli fiscale, actualizat în funcție de legislație, care validează automat conținutul declarațiilor;
sistem de scor de risc, care evaluează dacă o declarație se abate de la comportamentul fiscal obișnuit;
interfață de notificare automată, integrată în SPV, care oferă contribuabilului feedback instant;
mecanism de auto-corectare sau respingere temporară a declarației, cu opțiunea de reîncărcare după corecție.
Totuși există și provocări în implementare, sistemul trebuie să fie scalabil și capabil să proceseze zeci de mii de declarații pe zi, fără întârzieri. Trebuie să gestioneze volume mari de date interconectate între platformele digitale fiscale. Orice decizie automată luată de sistem trebuie să fie justificabilă și contestabilă. Se impune o armonizare cu normele GDPR, deoarece sunt prelucrate date sensibile.
Atenție! Atât contribuabilii, cât și unii funcționari fiscali vor trebui să se adapteze la un nou mod de lucru, bazat pe tehnologie și automatizare. Este necesară formare profesională continuă și transparență în funcționarea algoritmilor pentru a menține încrederea publică.
Implementarea unui sistem de verificare automată a declarațiilor fiscale este una dintre cele mai eficiente și inteligente soluții pentru modernizarea fiscalității în România. Este un pas necesar într-o administrație publică digitalizată, în care accentul nu mai cade pe sancționare post-faptum, ci pe prevenție, asistență și corectitudine în raportarea fiscală.
Pe măsură ce aceste sisteme devin parte integrantă din arhitectura ANAF, contribuabilii vor trebui să se alinieze noilor standarde: raportare în timp real, atenție la detalii, conformare digitală. Iar statul va putea, în sfârșit, să își exercite rolul de administrator fiscal cu responsabilitate, eficiență și echitate.